SAPTAMANIA
23 Februarie – 1 Martie 2009

Mancare sau substante hranitoare

Dupa ce am scris articolul de saptamana trecuta, referitor la Grasimile saturate, mi-a cazut in mana cartea lui Michael Pollan “ In apararea mancarii – Manifestul unui gurmand”, aparuta in 2008 la Editura House of Guides, care trateaza pe larg acest subiect.

Este o carte foarte placuta la lectura si care prezinta, pe scurt, cum a aparut “Nutritionismul”, adica acea viziune care priveste mancarea ca fiind o chestiune strict biologica si care ne indeamna sa mancam “in mod stiintific”, raportandu-ne la nutrienti si cifre si sub supravegherea expertilor.

O parte din informatii, despre culisele industriei alimentare, le stim din cartea Studiul China, a lui Colin Campbell, dar sunt prezentate si din alte unghiuri.

Foarte bine documentata este teoria lipidelor, adica teoria ca grasimile saturate si colesterolul sunt vinovate pentru afectiunile cardiovasculare, care a fost lansata in 1969. De atunci, toata industria s-a calat pe moda “light”, dezvoltand o sumedenie de produse sarace in grasimi si colesterol. Culmea ironiei este ca in 2006, in urma a numeroase studii stiintifice, s-a recunoscut oficial ca aceasta teorie nu are baze reale si ca s-a descoperit ca reducerea grasimilor saturate si a colesterolului nu scade cu nimic riscul de boli cardiovasculare.

In final, se fac mai multe recomandari de bun simt referitor la ce si cum ar trebui sa mancam, care merita citite.

Este un manifest pentru mancare, ca si produs al naturii, care a fost inlocuita de cateva zeci de ani de “substantele hranitoare”, produse de industria alimentara.

Este un indemn de a prelua din nou controlul asupra mancarii, de a o recastiga din bratele stiintei si ale industriei alimentare.

Mancarea inseamna produse din gradina, vii, colorate, aromate, proaspete, apetisante, care nu au etichete cu ingrediente, pe care nu scrie ca sunt sanatoase, la care nu tii socoteala ce nutrienti si ce substante contin, ci care te inspira ele insele cum sa le folosesti si sa le asociezi, pentru a obtine o placere.

Fiecare aliment din natura este mai mult decat suma nutrientilor si a substantelor componente, este o entitate vie, ce comunica cu noi pe mai multe niveluri.

Inchei cu un citat foarte frumos din Wendell Berry:

“ Probabil ca a savura mancarea pe deplin – adica a simti o placere care nu vine din ignoranta – este forma cea mai profunda a legaturii noastre cu lumea. Prin aceasta placere constientizam si celebram dependenta si recunostinta noastra, caci ne hranim din mister, cu fiinte pe care nu noi le-am creat si din forte care sunt dincolo de intelegerea noastra”.