SAPTAMANA 14-20 Aprilie 2008
La televiziunea National TV a fost o emisiune intitulata „E bine sa mancam carne ?”, cu doi invitati ce reprezentau cele doua voci, pro si contra. Pro era D-l Florin, cunoscut in lumea show-bizului autohton ca antrenor de fittness, contra era D-l Gabriel, care apare din ce in ce mai des in ultimul timp in media, ca promotor al alimentatiei crudivore frugivore.
Nu stiu ce concluzie au tras telespectatorii in urma acestui dialog, insa pe mine m-au frapat doua lucruri.
In primul rand, D-l Florin, adept al alimentatiei cu carne, a adus niste argumente extrem de subtiri, bazate doar pe o experienta personala si a descalificat cu nonsalanta studiile existente, spunand „asa zisii oameni de stiinta, asa zisele studii”. Ma refer mai ales la faptul ca s-a facut o referire la studiul privind efectul laptelui, studiu efectuat de unul dintre cei mai mari nutritionisti din lume si care este cel mai mare studiu epidemiologic de nutritie efectuat vreodata si ale carui concluzii au fost redactate dupa cele mai riguroase prelucrari statistice privind reprezentativitatea. Una este sa contesti un studiu facut in laborator sau pe un numar mic de persoane, urmarind un singur parametru, scos din context, si alta este sa contesti un studiu atat de amplu. D-l Florin desconsidera un astfel de studiu si vine cu un argument „foarte solid”, experienta dansului de a consuma numai vegetale o jumatate de zi, in cealalta jumatate consumand carne, cu constatarea ca i-a scazut puterea in timpul acestui experiment si concluzia ca hrana vegetariana nu este adecvata pentru om! Nu cred ca trebuie sa mai adaug ceva.
Un alt lucru asupra caruia a insistat, este faptul ca numai alimentatia cu carne ajuta la dezvoltarea intelectului. Culmea ironiei este ca, pe tot parcursul dialogului, a fost o demonstratie clara ca lucrurile stau exact invers. Vegetarianul, D-l Gabriel, a fost mult mai clar, mai rational, a avut argumente solide si documentate si s-a concentrat mult mai bine asupra firului logic al discutiei. D-l Florin uita ca toate medicamentele pentru intarirea capacitatii de munca intelectuala, a memoriei, a activitatii psihice sunt realizate pe baza de plante!
Desi nu sunt intru totul de acord cu D-l Gabriel, adica forma in care promoveaza vegetarianismul, apreciez faptul ca este foarte documentat si vine cu argumente stiintifice corecte.
Referitor la subiectul emisiunii, daca este bine sau nu sa mancam carne, ar fi foarte multe de spus, dar vreau sa mentionez doar trei lucruri:
1. Omenirea a evoluat!
Ceea ce la un moment dat a fost potrivit, acum nu mai este. Chiar si stiinta a recunoscut acest lucru. Daca inainte de 1900 se considera ca avem nevoie de cca 120 g proteine pe zi, in anii 70 a scazut la 60-70 g, in 1980 recomandarea a scazut la 45-56 g, iar la sfarsitul anilor 90, la cca 25-35 g.
Deci, din punct de vedere stiintific, s-a dovedit deja ca un consum mai mare de 10% de produse de origine animale (bogate in proteine) determina activarea mecanismelor de degradare ale organismului (Vezi „Studiul China”). Din punct de vedere spiritual, cei care studiaza acest domeniu stiu ca de cca 20 de ani are loc o mare schimbare energetica pe pamant si, de aici, si o modificare a organismului uman, in sensul sensibilizarii si cresterii vibratiei energiei. Carnea nu face decat sa ne tina legati de vechea stare a pamantului, de starea foarte condensata de energie, care este materia. Carnea ne impiedica dezvoltarea spirituala, dezvoltarea intuitiei, a capacitatilor noastre innascute de perceptie. Carnea ne tine la nivelul animalelor, adica la reactia numai pe baza din instinct.
In concluzie, daca la un moment dat, carnea a fost utila pentru omenire, pentru ca a ajutat-o sa se „impamanteze”, sa treaca prin ciclul de evolutie, acum nu mai este necesara. Cine doreste sa ramana in sfera materiala, in sfera instictelor, poate sa o faca. Fiecare este liber sa aleaga. Numai ca va trebui sa plateasca pretul acestei alegeri.
2. Proteinele nu cresc nivelul energetic al organismului, ci doar stimuleaza organismul.
Rata de crestere a metabolismului, dupa consumul unei cantitati mari proteine, poate ajunge pana la 30 %, in timp ce dupa un consum de carbohidrati, rata este de numai 4 %. Asa se explica de ce oamenii, care sunt obisnuiti sa consume multe proteine, se simt slabiti si greoi cand renunta la carne si la alimente asemanatoare.
„Energia nervoasa” a celor care bat nerabdatori din picior, isi rod unghiile sau schimba repede canalele TV este o manifestare a consumului excesiv de proteine. Mandri, dar gresind, ei se considera plini de energie. In realitate, sunt doar hiperstimulati.
Proteinele sunt inferioare doar medicamentelor stimulente majore. Chiar cafeaua, ceaiul sau cola sunt slabe in comparatie cu proteinele. Bauturile cofeinizate, indiferent unde ar fi produse, nu ating puterea de stimulare a unei fripturi. Efectul lor dureaza timp de o ora. Proteinele va pot mentine intr-o stare de hiperexcitabilitate timp de mai multe ore.
Puteti trai asa o perioada de timp, dar abuzul permanent va culmina, in cele din urma, cu dezvoltarea unei boli cronice. Si atunci, noi dam vina pe varsta! Consideram ca este normal ca, atunci cand imbatranim, sa fim bolnavi!
3. Animalele au si ele suflet !
Ne oripileaza gandul ca am putea manca un caine, dar ni se pare absolut normal sa mancam un porc! Conform unor istorici, porcul a fost al doilea animal domesticit, după câine. Porcul este considerat a fi unul din cele mai inteligente animale domestice, putand fi uşor dresat să facă ce vrea omul. In aceste conditii, cum alegem pe cine mancam si pe cine nu ? Foarte multe din valorile noastre sunt preluate de la parinti si de la comunitatea in care traim, fara discernamant. Nici macar atunci cand acest discernamant se formeaza, nu le mai analizam. Este pacat, pentru ca acest lucru ne impiedica sa evoluam. Repetam acelasi greseli ca si parintii si bunicii nostri si mai declaram si cu mandrie ca respectam traditia.
Cine poate sa creasca un animal, sa il ingrijeasca zi de zi si apoi sa-l taie si sa-l manance, sa o faca! Eu nu pot!
Iar cei care nu vad cum sunt omorate animalele, ignora, atunci cand sunt cu friptura in farfurie, faptul ca un animal a fost ucis pentru ei. Poate ca, daca ar vedea, lucrurile ar sta altfel. Vorba unui om de spirit al secolului XX: daca abatoarele ar avea pereti de sticla, consumul de carne ar scadea dramatic.
Citez ultimele trei strofe din poezia „Abatoare” a lui Adrian Paunescu, pentru ca mi se pare extrem de expresiva pentru situatia actuala:
„ Si-n sate acum inc-o data
Va sta pe fragile picioare,
Sunt vitele gata de moarte,
Ca intr-o revansa de sange,
O vita vitelul si-l fata
Pe cand gospodarul il plange.
Va-incepe in taina sa suga
Si-l vor chema abatoare
Ce nici nu mai stiu ce-i o ruga.
Cu semnele crucii-ntre coarne,
Si orice pareri sunt desarte,
Afara orasul vrea carne.”