Carte tradusa si oferita gratuit de TEI – Traduceri Ecologice Independente
e-Mail: carti.din.tei@gmail.com
Facebook: TEI Traduceri Ecologice Independente
Scribd: scribd.com/tei_independente
O carte ce merita citita, o carte ce iti provoaca toate cunostintele si convingerile si care te indeamna sa privesti lumea altfel. O carte despre o metoda de a face agricultura in armonie cu natura. O carte practica despre agricultura, dar care contine in ea, in acelasi timp, toata filozofia vietii!
Această metodă contrazice în totalitate tehnicile moderne de agricultură. Ea aruncă pe fereastră toate cunoştinţele ştiinţifice şi tradiţionale de agricultură. Cu acest mod de abordare a agriculturii, care nu foloseşte nici o maşinărie, nici un fertilizator şi nici o substanţă chimică, este posibil să se obţină recolte la fel de bogate, sau chiar maibogate, ca recoltele medii care se obţin într-o fermă japoneză. Dovada se coace în faţa ochilor dumneavoastră.”
Extras din Partea a V-a
Nori purtaţi de vânt şi iluzia ştiinţei.
“În această dimineaţă spăl la râu cutiile în care depozitez citricele. În timp ce mă aplec de pe o piatră, mâinile mele simt răcoarea de toamnă a râului. Frunzele roşii ale copacilor de pe malul râului se evidenţiază pe cerul albastru senin de toamnă. Sunt copleşit de admiraţie pentru splendoarea neaşteptată a crengilor pe fundalul cerului.În această scenă întâmplătoare e cuprinsă întreaga lume a trăirii. Curgerea apei, curgerea timpului, malurile stâng şi drept, soarele şi umbra, frunzele roşii dar şi cerul albastru – toate apar în cartea sacră, silenţioasă a naturii. Iar omul e subţireşi gândeşte firav.
Din momentul în care se întreabă ce e natura, el trebuie să se întrebe ce este acest „ce“ şi cine e acel om care se întreaba ce este „ce“. Se îndreaptă, ca să spun aşa, către o lume a întrebărilor fără sfârşit.În încercarea de a obţine o explicaţie clară despre ce e ceea ce îl uimeşte, el are două căi.Prima este să se uite adânc în interiorul său, la cel care întreabă „Ce e natura?“
Prima cale duce pe ţărâmul filosofiei şi religiei. Privind în gol, neatent, nu e anormal să vezi apa curgând de sus în jos, dar nu e nimic greşit în a percepe apa ca stând pe loc şi podul ca plutind.Dacă, pe de altă parte, urmăm a doua cale, scena este împărţită într-o varietate de fenomene, apa, viteza râului, valurile, vântul şi norii albi, toate acestea devin obiecte separate de observat, ducând la mai multe întrebari care se ramifică la nesfârşit în toate direcţiile. Aceasta este calea ştiinţei. Lumea obişnuia să fie simplă. Era de ajuns să observi că te-ai udat de la stropi, rătăcind prin lunca râului. Dar, din momentul în care oamenii au încercat să explice acest strop de apă în mod ştiinţific, ei s-au încarcerat în iadul fără sfârşit al intelectului.
Moleculele de apă sunt făcute din atomi de hidrogen şi oxigen. Oamenii credeau,odată, că cele mai mici particule din lume erau atomii, dar au aflat că există un nucleu în interiorul atomilor. Acum au descoperit că în nucleu există particule maimici. Printre aceste particule nucleare, există sute de varietăţi diferite şi nimeni nu ştie unde se va termina examinarea acestei lumi minuscule. Se spune că modul în care electronii orbitează la viteze foarte ridicate în interiorul atomului este exact ca şi zborul cometelor prin galaxie. Pentru fizica atomică, lumea particulelor elementare este o lume la fel de vastă ca însuşi Universul. Și, totuşi, s-a dovedit că pe lângă galaxia în care noi trăim, există un număr nelimitat de alte galaxii. Și astfel, în ochii cosmologului, întreaga noastră galaxie devine infinit de mică.
Adevărul e că oamenii care cred că o picătură de apă e simplă sau că o piatră e inertă şi nemişcată sunt niste proşti ignoranţi fericiţi, iar oamenii de ştiinţă care ştiu că o picătură de apă e un mare univers şi că piatră e o lume activă de particule elementare care aleargă ca nişte rachete sunt niste proşti inteligenţi. Privită cu simplitate, lumea e reală şi la îndemână.Văzută complex, lumea devine înfricoşător de distantă şi abstractă.Oamenii de ştiinţă, care s-au bucurat când au fost aduse pietre de pe Lună, înţeleg mai puţin Luna decât copii care cântă „Câti ani ai, doamnă Lună?“ Basho – (un faimos poet japonez de haiku-uri (1644-1694) -, putea înţelege minunea naturii privind reflecţia Lunii pline în liniştea unui iaz). Tot ce au făcut oamenii de ştiinţă, când au plecat în spaţiu în navele lor, a fost să fure puţin din splendoarea Lunii pentru milioane de îndrăgostiţi şi copii din lume.
Cum de cred oamenii că ştiinţa e benefică pentru umanitate?
Iniţial, în acest sat, cerealele erau transformate în făină de o piatră de moară care era rotită încet, manual. Apoi, moara pe apă, care avea incomparabil mai mare putere decât moara cea veche, a fost construită ca să utilizeze puterea râului. După mai mulţi ani, un baraj a fost construit ca să producă energie electrică, aşa că s-a construit o moară alimentată electric.
Cum credeţi că această maşinărie avansată lucrează pentru binele fiinţelor umane?Pentru a face făină din orez, acesta este mai întâi decorticat, adică făcut orez alb. Aceasta presupune decojirea bobului, îndepărtarea tărâţelor, care sunt de bază pentru o hrană sănătoasă, şi păstrarea resturilor (în japoneză, cuvântul pentru „resturi“ – pronunţat „kasu“- este compus din radicali care înseamnă „alb“ şi „orez“; cuvântul pentru „tărâţe“ – „muka“– este compus din „orez“ şi „sănătate“). Și iată că rezultatul tehnologiei este descompunerea bobului de orez în subproduse incomplete. Dacă acest orez alb, uşor digerabil ajunge să fie folosit zilnic, dieta devine lipsită de nutrienţi, şi devin necesare suplimentele alimentare. Moara pe apă şi moara electrică fac treaba stomacului şi a intestinelor, iar consecinţa este că aceste organe ajung să fie leneşe”‘
La fel este cu combustibilii. Petrolul neprelucrat se formează când ţesutul plantelor străvechi, îngropate adânc în pământ, e transformat la presiune mare şicăldură. Aceasta substanţă este extrasă din deşert, trimisă în port prin conducte, şi apoi transportată cu vaporul în Japonia, iar apoi transformată în kerosen şi motorină în rafinării mari. Care variantă crezi că e mai rapidă, mai călduroasă şi mai convenabilă: ardereakerosenului sau arderea crengilor de cedru şi pin care cresc în faţa casei? (În momentul de față, întreaga lume se confruntă cu un deficit de lemn de foc. Necesitatea de a planta copaci devine implicită în argumentul d-lui Fukuoka.Mai pe larg, dl Fukuoka sugerează răspunsuri modeste, directe, la nevoile vieții de zi cu zi). Combustibilul rămâne aceeaşi materie. Dar petrolul și kerosenul urmează o cale mai lungă pentru a ajunge până la noi.Acum, se spune că acești combustibili fosili nu mai sunt de ajuns şi că avem nevoie să dezvoltăm energia atomică. Să cauţi uraniul, greu de găsit, să îl comprimi în combustibil radioactiv şi să îl arzi într-un furnal nuclear imens nu este la fel de simplu ca şi aprinderea frunzelor uscate cu un chibrit. Mai mult, după focul din semineu rămâne doar cenuşa, dar, după un foc nuclear, deşeurile radioactive rămân periculoase pentru mii de ani.
Acelaşi principiu se aplică şi în agricultură. Dacă creşti o plantă de orez „îmbunătăţit“ într-un câmp inundat, vei obţine o plantă care va fi uşor atacată de insecte şi boală. Dacă se folosesc seminţe „îmbunătăţite“, atunci trebuie să te bazezi pe ajutorul insecticidelor chimice şi a fertilizatorilor. Pe de altă parte, dacă vei creşte o plantă mică şi puternică într-un mediu sănătos, aceste chimicale devin inutile.
Dacă ari cu plugul sau tractorul un câmp de orez, solul va deveni sărăcăcios. Structura lui este ruptă, râmele şi alte animale mici sunt distruse, iar pământul devine greu şi fără viaţă. Odată ce asta se întâmplă, solul trebuie arat an de an. Dar, dacă se adoptă o metodă în care solul se cultiva singur, natural, atunci nu e nevoie de plug sau de utilaje agricole.
După ce solul este ars şi curăţat de materie organică şi microorganisme, se impune folosirea fertilizatorilor care acţionează rapid. Dacă se folosesc fertilizatori chimici, orezul creşte repede şi înalt, dar la fel şi buruienile. Apoi se aplică ierbicide şi se crede că asta e o măsură bună. Dar, dacă s-ar planta trifoi pe lângă cereale iar toate paiele şi resturile organice ar fi reîmprăştiate pe suprafaţa câmpului, ca mulci, recoltele ar putea fi crescute fără ierbicide, fertilizatori chimici sau compost preparat. În agricultură, sunt foarte puţine lucruri care nu pot fi eliminate. Fertilizatorii,ierbicidele, utilajele nu sunt necesare. Dar, dacă se crează condiţiile ca ele să devină necesare,atunci ajungem la mila puterii ştiinţei.Am demonstrat, pe terenurile mele, că agricultura naturală produce recolte comparabile cu cele ale agriculturii ştiinţifice moderne. Dacă rezultatele unei agriculturi non-active sunt comparabile cu cele ale ştiinţei, cu doar o fracţiune dininvestiţia în muncă şi resurse, atunci unde este beneficiul tehnologiei ştiinţifice?”