Zahărul – acest produs rafinat – a marcat istoria omenirii din 1200 şi până în zilele noastre:
- Trestia de zahăr a fost cultivată prima oară în India, de unde a fost preluată de persani; când turcii au început expansiunea lor fantastică, au preluat şi acest produs de la arabi. În 1573, un botanist german, care a călătorit în ţările sultanului, a relatat despre turci cum aceştia mestecă tot timpul o bucată de zahăr (un produs despre care nu se ştia în Europa) şi din această cauză sunt tot timpul în stare de nelinişte, de dorinţă pentru acest produs şi nu mai sunt luptătorii teribili care erau odată, nu mai au forţa şi curajul să lupte contra duşmanilor ca pe vremuri. Se pare că este prima observaţie privind efectul zahărului asupra oamenilor.
- De la turci, zahărul a fost preluat de cruciaţi. Primii care au început să cultive trestia de zahăr au fost portughezii. Din cauza nevoii de forţă de muncă pe plantaţiile de trestie de zahăr, au fost aduşi primii negrii de către un întreprinzător portughez; în 1444, ajungând pe coastele Africii, acesta a văzut acele fiinţe şi a considerat că sunt numai bune pentru munca la câmp. A încărcat un vapor cu aceşti oameni şi i-a dus la muncă, pe plantaţii. Aşa a apărut sclavia negrilor şi durat sute de ani până când englezii şi americanii au renunţat la ea; În 1456, portughezii aveau controlul asupra comerţului European cu zahăr.
- Spania nu s-a lăsat mai prejos. Deja în 1510, primii sclavi din Africa au fost aduşi şi în Spania. Deja portughezii au început să cultive trestie de zahăr în Brazilia.
- Olandezii au intrat în afacere pe la 1500. Ei au făcut o rafinărie la Antwerpen şi prelucrau zahărul brut din trestie de zahăr adus de peste tot: din Spania, din Brazilia, din Insulele Canare
- În 1588, Anglia, care până atunci nu fusese de acord cu sclavia, a devenit un pion important în comerţul cu sclavi africani.
- Consumul de zahăr în Anglia era foarte scăzut la început, pentru că era foarte scump; deja în 1662, consumul era de 7 milioane kg. În 1700 era de 9 milioane kg. În 1800, consumul a ajuns la 72.5 milioane kg, 32 kg pe persoană pe an şi în creştere.
- Napoleon Bonaparte şi-a pus amprenta pe comerţul cu zahăr. Pe la 1700, Franţa era unul din cei mai importanţi exportatori de zahăr rafinat, ei dezvoltând foarte mult partea de rafinare. Când englezii au instituit o blocadă şi zahărul brut nu a mai ajuns la rafinăriile din Franţa, francezii au suferit enorm după zahăr. În 1747 un om de ştiinţă german experimentase obţinerea de zahăr din sfecla de zahăr. Francezii s-au pus pe cercetare şi în 1812 au găsit soluţia industrială: Benjamin Delessert a fost cel care a primit Legiunea de Onoare de la Napoleon pentru acest lucru. Napoleon a ordonat să se cultive peste tot sfecla de zahăr; astfel, armatele franceze aveau zahărul asigurat, dar efectele acestuia i-a făcut să piardă războiul împotriva ruşilor, care nu erau consumatori de aşa ceva.
- SUA consuma în 1893 o cincime din producţia mondială de zahăr; odată cu interzicerea alcoolului în 1920, consumul s-a dublat.
Cresterea consumului mondial de zahar este ametitoare:
| an | Cantitate, t | Crestere |
|---|---|---|
| 1800 | 245 000 | |
| 1830 | 572 000 | 233 % |
| 1860 | 1 373 000 | 240 % |
| 1890 | 6 000 000 | 437 % |
| 1995 | 126 000 000 | 2100 % |
| 2005 | 147 000 000 | 116 % |
Din 1500 zahărul a devenit una din mărfurile cele mai tranzacţionate pe piaţa mondială şi lupta pentru supremaţia în acest comerţ s-a împletit cu istoria, având în vedere că taxele impuse pe marfa tranzacţionată erau cele care finanţau regii şi regimurile vremii. Supremaţia a fost deţinută iniţial de portughezi, apoi de englezi, apoi de americani. Deşi se spune că separarea Amercii de Anglia s-a făcut din cauza ceaiului, se pare că şi zahărul a fost un motiv important, pentru că Anglia impusese ca tot zahărul brut să fie descărcat doar în porturi controlate de englezi.
Datorită sumelor imense vehiculate în comerţul cu zahăr, a faptului că aceşti bani finanţau regatele, toate observaţiile făcute de-a lungul timpului privind efectele nocive ale zahărului au fost ignorate. Chiar şi astăzi, când se ştie foarte bine ce rău face zahărul, oficial nimeni nu recunoşte acest lucru, pentru că ar afecta industrii de miliarde de dolari.
Cartea lui William Dufty, „Sugar Blues” prezină tot acest joc de interese şi cum, datorită intereselor industriale, s-a ignorat până astăzi efectul devastator al zahărului asupra organismului uman, la fel ca şi efectul dezastruos al celorlaţi aditivi alimentari introduşi şi a vitaminelor artificiale şi a suplimentelor de tot felul, inventate pentru a acoperi un dezastru produs de mâna omului.
ca tot zahărul brut să fie descărcat doar în porturi controlate de englezi.
Datorită sumelor imense vehiculate în comerţul cu zahăr, a faptului că aceşti bani finanţau regatele, toate observaţiile făcute de-a lungul timpului privind efectele nocive ale zahărului au fost ignorate. Chiar şi astăzi, când se ştie foarte bine ce rău face zahărul, oficial nimeni nu recunoşte acest lucru, pentru că ar afecta industrii de miliarde de dolari.
Cartea lui William Dufty, „Sugar Blues” prezină tot acest joc de interese şi cum, datorită intereselor industriale, s-a ignorat până astăzi efectul devastator al zahărului asupra organismului uman, la fel ca şi efectul dezastruos al celorlaţi aditivi alimentari introduşi şi a vitaminelor artificiale şi a suplimentelor de tot felul, inventate pentru a acoperi un dezastru produs de mâna omului.
Efecte ale zahărului asupra organismului !
O mulţime de boli sunt legate de aportul excesiv de zahăr din zilele noastre:
- diabet
- creştere în greutate – depuneri de ţesut adipos – obezitate
- carii dentare
- scăderea sistemului imunitar – răceli frecvente, gripe
- probleme dermatologice: de la coşuri şi acnee, până la infecţiile cu candida
- dureri de cap
- dureri menstruale
- stare de oboseală permanentă
- stare de visare, lipsă de putere de concentrare
- apatie, lipsă de energie, de vitalitate
- boli mentale: de la depresie la schizofrenie;
Datorită faptului că este un produs rafinat, cu o puritate de 99,9 %, acesta este complet lipsit de vitaminele, mineralele şi proteinele necesare pentru metabolizarea lui corespunzătoare în organism. În sfecla de zahăr, proporţia de zahăr este de 15-20 %, în trestia de zahăr 12-20%. În acestea, zahărul este însoţit de toate substanţele necesare pentru metabolizarea corespunzătoare în organism.
Când este luat separat, acesta este metabolizat rapid în glucoză şi ajunge foarte repede în sânge.
Nivelul de glucoză în sânge este menţinut constant de două mecanisme: când este prea mult, se secretă insulină de către celulele pancreasului şi glucoza este transportată la ficat, unde excesul de glucoză este stocat sub formă de glicogen. O scădere a nivelului de glucoză stimulează secreţia de hormoni ai glandelor suprarenale şi a glandei pituitare (ACTH) care transformă rezerva de glicogen în glucoză şi corectează nivelul din sânge. Într-un corp sănătos, acest echilibru între insulină şi hormoni menţin constant nivelul de glucoză. În organismele dezechilibrate, variaţia nivelului de glucoză din sânge este foarte mare. Dacă insulina secretată de pancreas este prea multă, atunci prea multă glucoză va fi transformată în glicogen: nivelul de glucoză din sânge va scădea şi va rămâne scăzut. Această stare se numeşte hiperinsulinemie sau hipoglicemie, primul stadiu al Sugar Blues -depresia zahărului. Supra stimularea pancreasului este făcută de ingestia unor cantităţi excesive de zahăr sau de fructe.
Dacă insulina este secretată în cantităţi insuficiente, ficatul nu poate converti glucoza existentă în glicogen. Aceste este diabetul. Atunci în sânge se acumulează cantităţi mari de glucoză şi nivelul rămâne ridicat. Suprastimularea pancreasului cu zahăr, miere şi fructe va duce întâi la hiperinsulinemie sau hipoglicemie şi apoi la diabet sau hiperglicemie, următorul stadiu al Sugar Blues .
Zahărul îngraşă!
De multe ori se spune că în hipoglicemie să iei o bomboană sau ceva dulce. Este exact cel mai rău lucru pe care poţi să îl faci. Zahărul, fiind foarte concentrat, provoacă acea creştere bruscă a glucozei în sânge, care face ca pancreasul să secrete o cantitate mare de insulină, care face ca nivelul glucozei să scadă şi mai mult. În loc să corectăm nivelul de glucoză, nu facem decât să epuizăm pancreasul şi să facem rost de ceva depozite noi de grăsime. Glicogenul este o rezervă pentru organism, care se depune în ficat apoi, când nu mai e loc, e transformată în acizi grasi şi depusă sub formă de ţesut adipos în diferite zone ale organismului: pe burtă, pe coapse etc.
Zahărul dă depresie!
Atunci când scade brusc nivelul de glucoză în sânge, hormonii glandelor suprarenale ar trebui să intre în funcţiune şi să corecteze acest nivel. Dar aceştia au nevoie de vitaminele B şi alte vitamine şi minerale pentru funcţionare. Zahărul vine neînsoţit de aceste substanţe necesare, aşa că organismul le preia din rezervele proprii, văduvind alte organe şi celule de stocurile necesare. Primul afectat este sistemul nervos, pentru că vitamina B este esenţială pentru acesta. De aceea apare oboseala, nervozitatea, somnolenţa, anxietatea, nerăbdarea etc.
Încercaţi să vă observaţi atunci când consumaţi zahăr, să vedeţi cum apare întâi starea de agitaţie, care durează foarte puţin, urmând o stare de moleşeală, depresie, tristeţe, anxietate, nervozitate şi nevoia de alt dulce.
Efectul imediat al zahărului este de supraexcitare a sistemului nervos. Cred că toată lumea cunoaşte efectul zahărului asupra copiilor: devin brusc gălăgioşi şi agitaţi. Acelaşi efect îl are zahărul şi asupra adulţilor: devin brusc agitaţi, râd mult, fără motiv sau devin uşor isterici, strigă, ţipă, se agită, dar într-un mod ineficient, dezordonat, dezorganizat, incapabili să se concentreze.
Insă acest efect este de scurtă durată, 5-30 minute. Urmează apoi scăderea glucozei din sânge şi lipsa de vitamină B, care are ca efect senzaţia de foame, de sfârşeală, de oboseală, de depresie. Copiii încep sa plângă, adulţii se moleşesc, apare senzaţia de somn sau de depresie, de tristeţe fără motiv.
Zahărul dă dependenţă!
Zahărul este un aliment rafinat şi concentrat. El se găseşte în trestia de zahăr şi în sfecla de zahăr în proporţie de cca 12- 20 %, fiind însoţit de vitamine, minerale şi fibre care să ajute la digestia lui.
In condiţiile în care zahărul este extras din sursa lui naturală şi concentrat, obţinem zahărul brun, care conţine zaharoză 98,5 % şi apoi zahărul alb, o substanţă chimică rafinată şi concentrată, ce conţine zaharoză 99,9%.
Efectul acestei rafinări este similar cu cel al obţinerii drogurilor: macul este o plantă din natură, inofensivă ca atare. Prin extracţie şi concentrare se obţine opiumul, iar apoi, prin rafinare mai departe se obţine heroina.
Zahărul are efect mai slab, dar asemănător drogurilor!
Am comparat zahărul cu drogurile. La fel ca şi drogurile, zahărul dă dependenţă. Incercaţi să vă lăsaţi de zahăr şi atunci o să înţelegeţi ce vreau să spun.
Abia când o să încercaţi, o să înţelegeţi prin ce trec alcoolicii sau consumatorii de droguri ca să se lase de alcool sau drog. Este foarte greu să renunţi, te reîntorci foarte repede la el şi, odată ce ai luat o linguriţă, nu te mai poţi opri.
Efectul zahărului este acelaşi ca al alcoolului sau al drogului: relaxare, visare, senzaţia de eliberare de poveri, de libertate.
Ştiţi prea bine acest lucru. Când simţiţi nevoia de zahăr ? Când sunteţi stresaţi sau trişti.
Ştiţi ce fac drogaţii când nu au droguri la îndemână ? Mănâncă dulciuri! Multe!
Zahărul este mai puţin puternic decât alcoolul sau drogul în ceea ce priveşte efectul de relaxare, dar, în cantităţi mari şi pe termen
In concluzie, ar trebui să existe şi pe zahăr, ca pe ţigări, avertismentul:
“Zahărul dăunează grav sănătăţii!”
“Evitaţi excesul de zahăr !”
Acest îndemn este minunat, doar că nimeni nu spune ce înseamna exces, aşa că sunt sigură că oamenii stau liniştiţi, convinşi că ei nu fac exces din acest aliment..
Recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii spun : max 50 g zahăr adăugat / zi.
Recomandarea oficială SUA este de 125 g zahăr adăugat /zi, datorită presiunii pe care a făcut-o industria zahărului;
50 g de zahăr pe zi – este deja mult!
125 g de zahăr pe zi – e o nebunie! Dar oare, nu se vede efectul acestui consum de zahăr asupra populaţiei din America ?
Haideţi, totuşi, să luăm limita de 50 g/zi şi să socotim cât se consuma pe zi:
| Aliment | Zahar |
|---|---|
| o cafea, un ceai sau o băutură caldă de la automat (cafea, ceai, ciocolată caldă, etc) | 10 g |
| 250 ml băutură răcoritoare (cola, fanta, sprite, mirinda, seven up, kinley, etc) | 22 g |
| 1 iaurt cu fructe (125 g) | 9 g |
| 50 de ciocolată sau baton de ciocolată | 25 g |
| 100 g salam | 2 – 3 g |
| 100 g biscuiţi, fursecuri, napolitane, prăjituri, rulade, | 15-20 g |
| 100 ml compot de fructe | 10 g |
| 30 ml sosuri ketchup, maioneză | 2 g |
| 100 g bomboane, prăjituri de cofetărie | 50-75 g |
| 100 g croissant, patiserie | 8 – 10 g |
| 100 g pâine | 2-3 g |
| 50 ml lichior | 7.5-10 g |
| 100 g mazăre, porumb, gogoşari, castraveţi în conservă | 2-3 g |
| 75 g supe pulbere ; amestec de condimente pulbere | 15 g |
Listă este nesfârşită. Astăzi, aproape toate alimentele conţin zahăr: de la salamuri până la conservele de mazăre sau porumb, de la ketchup şi sos de maioneză la supe.
Ce părere aveţi despre cifrele prezentate ? Eraţi conştienţi de aceste valori ?
Două ceaiuri sau cafele şi un suc pe zi şi am ajuns la limita maximă admisă !
O prăjitură sau o jumătate de ciocolată ne aruncă spre limita americană!
Acum realizaţi că zahărul este consumat în exces de toată lumea ?
Problema este că puţini realizează acest lucru, iar anunţul de la televizor rămâne fără ecou, pentru că nu credem că ne priveşte.
In concluzie, aveţi grijă!
Data viitoare, când vă treziţi trişti sau foarte obosiţi sau foarte împrăştiaţi şi nu vă puteţi concentra, gândiţi-vă ce aţi mâncat cu o zi înainte: nu cumva aţi făcut un exces de zahăr ?
deci: Evitaţi excesul de zahăr !
P.S. Nu înlocuiţi zahărul cu îndulcitorii sintetici (zaharină, ciclamat, aspartam, etc), pentru că aceştia sunt chiar mai dăunători decât zahărul. Dar asta e o altă poveste…
Concluzie
Toţi suferim de hipoglicemie, într-un grad mai mic sau mai mare. Diabetul este din ce în ce mai răspândit.
Culmea este că există o soluţie la toate aceste boli, dar e prea simplă ca să fie luată în calcul. Dacă s-ar exclude zahărul din alimentaţie, s-ar rezolva aceste probleme, însă aceasta variantă nu aduce bani nimănui. Menţinând status-ul actual, câştigă şi firmele producătoare de alimente, care pun zahăr în orice, de la ketchup şi maioneză la pâine şi conserve, de la bere şi băuturi alcoolice la pasta de tomate, câştigă şi medicii, dentiştii, şi firmele de medicamente, care vă ţin captivi toată viaţa.
Sigur aţi observat la copii efectul zahărului: întâi devin irascibi şi aproape isterici de nu te poţi înţelege cu ei, apot devin plângăcioşi şi nesuferiţi. Nu-i condamnaţi şi nu-i certaţi pe ei, certaţi-vă pe dumneavoastră, că le-aţi dat această otravă –zahărul.
Aţi auzit de proverbul „Drumul spre iad este pavat cu bune intenţii” ? Despre asta e vorba. Vrem să facem o bucurie copiilor, le dăm zahăr şi îi nenorocim.
Tratamente naturale, Acupunctura Constanta, Acupunctura Bucuresti, Alimentatie Sanatoasa, Sfatul medicului, Fitness