Toate curentele spirituale au spus că “toţi suntem unul”. Dar puţini înţeleg cu adevărat ce înseamnă.
Acest lucru este valabil la toate nivelurile, microscopic şi macroscopic. De exemplu, la nivelul corpului uman, toate celulele, deşi sunt diferite, lucrează împreună pentru binele comun al întregului, iar atunci când una suferă , corpul se resimte. Cu cât numărul de celule care suferă este mai mare, cu atât efectul asupra corpului este mai important. La fel se întâmplă şi la nivelul planetei Pământ. Oamenii sunt locuitori pe această planetă, dar formează cu ea un tot unitar. Pe măsură ce oamenii au neglijat planeta şi au exploatat-o fără înţelepciune, au apărut fenomene care îi afectează direct pe oameni : secetă, ape nepotabile, aer poluat, etc. Orice rău facem unei părţi din întreg duce la suferinţa tutoror părţilor întregului.
Dezvoltarea civilizaţiei a dus la o separare din ce mai mare între oameni, la o înstrăinare a fiinţelor umane până la acel punct extrem în care şi-au dat seama că sunt complet vulnerabile şi inutile ca fiinţe individuale. Cei care sunt observatori suficient de atenţi ai realităţii înconjurătoare au realizat că puterea vine atunci când oamenii acţionează împreună în aceeaşi direcţie.
Chiar şi în folclorul românesc este descrisă această situaţie “unde-s mulţi, puterea creşte”.
Am realizat că nu poţi face mare lucru de unul singur şi chiar dacă reuşeşti, nu te bucuri pe deplin! Bucuria vine din lucrul în grup şi din împărtăşire! Dacă doar tu eşti sănătos şi fericit iar cei din jur sunt bolnavi şi suferă, nu poţi să te bucuri. Bucuria vine când toate celulele unui sistem funcţionează optim!
Deci, dacă întregului îi merge bine, fiecărui individ îi merge bine.
Mai este o problemă atunci când vrei să faci ceva de unul singur. Acest lucru a fost exprimat foarte frumos de Joe Dispenza “Există un stigmat inconştient pe care toţi oamenii deosebiţi îl primesc la un moment dat. Dacă sunteţi prea pasionaţi de ceva, veţi fi stigmatizaţi. Martin Luther King a fost stigmatizat. Gandhi a fost stigmatizat. Ioana d’Arc a fost stigmatizată. Abraham Lincoln. Sau John Lennon. Toţi indivizii primesc acest stigmat. Aşadar, inconştient, majoritatea dintre noi ne spunem… Nu vreau să ies în evidenţă prea tare”.
Deci care este soluţia ?
Soluţia este ca mai mulţi oameni să facă acelaşi lucru în acelaşi timp. Există un concept în filozofie, în teoria sistemelor, ştiinţă şi artă, numit “Emergenţă”. Acest lucru înseamnă că o entitate are proprietăţi pe care părţile sale nu le au de la sine. Aceste proprietăţi sau comportamente apar numai atunci când părţile interacţionează într-un întreg mai larg.
De exemplu bancurile de peşti care înoată în aceeşi direcţie sau stolurile de păsări. Mult timp s-a crezut că aceste grupuri au un lider, dar după ce au fost atent studiate s-a constatat că toate se mişcă în acelaşi fel, în aceeaşi direcţie, fără să existe un lider. Tot Joe Dispenza observă foarte frumos “Nu e o ierarhie clasică. E un fenomen invers. Ştiţi ce înseamnă asta ? Toţi conduc. Toţi fac asta în acelaşi timp. Sunt conectaţi la o comunitate şi fac acelaşi lucru în acelaşi timp. Unde-s mulţi, puterea creşte şi devin o unitate”
Aceasta este ideea din spatele proiectului “Împreună în Armonie”.
Problema este că noi nu mai ştim să funcţionăm împreună în armonie. Ne este dificil să găsim armonie în doi, dar în mai mulţi. Cum putem lucra împreună şi toţi să conducă şi toţi să beneficieze? Este o mare provocare, dar să nu spuneţi că este o utopie, că este imposibil. Din moment ce avem modele în natură (vezi mai sus exemplul cu peştii şi păsările) înseamnă că se poate şi la oameni. Iar rezultatul poate fi de-a dreptul spectaculos, dacă ţinem cont şi de calităţile extraordinare de creator ale omului.
În momentul de faţă, când suntem supuşi unor îngrădiri din ce în ce mai mari ale libertăţilor naturale ale oamenilor, soluţia nu este să se ridice unul sau altul să protesteze. De ce? Va fi uşor şi rapid redus la tăcere. Dar dacă se ridică toţi? Dar dacă toţi ar conduce ? Nu-i poţi elimina pe toţi, nu ?
Noua conştiinţă pe care o avem de exersat este despre cum punem lucrurile în practică la nivelul fiecărui individ. A lucra împreună nu înseamnă că unul gândeşte şi ceilalţi urmează, aşa cum a fost până acum. Nu înseamnă că majoritatea decide ceva şi toţi trebuie să se supună. A lucra împreună în armonie înseamnă că fiecare în parte punem în practică în propria viaţă a conceptului noii conştiinţe, cea a unităţii. Iar atunci când fiecare este aliniat cu conştiinţa înaltă, atunci vom fi aliniaţi automat cu ceilalţi şi va părea că ne mişcăm în aceeaşi direcţie în acelaşi timp. De exemplu, în loc să militam pentru pace, cum ar fi ca fiecare să facă pace în el, în familia lui, la locul lui de muncă, în orice loc în care merge ? În loc să protestăm că este mizerie în oraş, cum ar fi ca fiecare să facă curat la el în casă, la el în curte, pe strada lui, pe drumurile pe care le parcurge? Este vorba de aplicare a tuturor principiilor de armonie în fiecare loc în care te afli, în orice moment. Cum ar fi ca toată lumea să facă la fel ? Dar nu pentru că trebuie, ci pentru că înţelege şi se conectează cu conştiinţa superioară a armoniei unităţiii?
Despre acest lucru este acest proiect. Despre a învăţa să convieţuim conectaţi la noua conştiinţă, cea a unui organism din care facem parte cu toţii. Iar atunci când nu ştim cum să facem, tragem cu ochiul la natură, pentru că ea ne arată în orice moment exemple de funcţionare perfectă la unison!
Şi închei cu un citat foarte special din acelaşi Dr. Joe Dispenza, un om de ştiinţă care a demonstrat că avem puteri nebănuite ca fiinţe umane şi că le putem accesa:
“Viaţa e iniţierea noastră. Provocările şi dificultăţile vieţii constau în străduinţa voastră de a răspunde acestor provocări la un nou nivel mental. …
Când toţi se tem… E momentul să fim curajoşi.
Când toţi simt lipsuri, e momentul să oferim.
Când toţi judecă, e momentul să arătăm compasiune.
Când toţi sunt isterici şi îşi pun mâinile în cap, trebuie să fiţi calmi, prezenţi şi aveţi deja soluţia.
Prin urmare, trebuie să punem în practică tot ceea ce dorim să vedem în lume. Şi dacă tu îţi depăşeşti teama şi anxietatea şi eu îmi depăşesc teama şi anxietatea. Eu mă îngrijesc de mine, iar tu te îngrijeşti de tine, suntem mult mai dispuşi să oferim şi să ajutăm şi începem să formăm legături mult mai strânse.”